Isus (Iisus) Cristos nu a făcut niciodată, în învăţăturile Lui, diferenţe, de nici un fel, între bărbaţi şi femei. El a cerut, tuturor Creştinilor, să se iubească unii pe alţii cum i-a iubit El.

„Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.” (Ioan 13; 34-35)

Isus (Iisus) a cerut tuturor ucenicilor săi, bărbaţi şi femei, tuturor celor care îl urmau şi se considerau ucenicii Lui, să iubească pe cei, pe care îi considerau fraţi şi surori, cu dragostea Lui. Această dragoste este semnul oricărui Creştin practicant. Nu este acesta şi semnul femeilor creştine, este numai al bărbaţilor creştini? Desigur, există un singur semn adevărat al Creştinilor, fără deosebire de gen. (Ioan 13; 34-35)       Apostolul Pavel a modificat învăţătura lui Isus (Iisus), probabil fără să fie pe deplin conştient de lucrul acesta, atunci când s-a hotărât să organizeze primele comunităţi creştine şi să stabilească în interiorul lor un sistem ierarhic. Aceste ierarhi şi acest sistem au fost modalităţi de organizare împrumutate din lumea noastră deoarece Pavel se adresa multor Creştini ‚lumeşti,’ cum îi denumea el şi probabil că aceasta era maniera care era impusă de condiţiile în care primele comunităţi creştine îşi desfăşurau activitatea. În orice caz, modul de organizare propus de Pavel nu a fost acelaşi cu principiile Împărăţiei Cerurilor, propovăduite de Isus (Iisus). Isus (Iisus) a învăţat împotriva ierarhiei, pentru deplină libertate a celui credincios, prin legătura personală cu Dumnezeu a fiecăruia. Pavel a instituit principiul ierarhiei şi al ordinii impuse, în primele comunităţi creştine. Apostolul Pavel l-a contrazis pe Isus (Iisus), în multe din învăţăturile Sale, inclusiv în problema judecăţilor între fraţi. Iată un exemplu foarte clar. Isus (Iisus) a cerut tuturor Creştinilor să iubească ca El dar Pavel a deturnat aceasta cerinţă, îndreptând-o numai pentru bărbaţi.

„Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinţească, după ce a curăţit-o prin botezul cu apă prin cuvânt...” (Efeseni 5; 25-26)

Adică numai bărbaţii au datoria să iubească ca şi Cristos, iar femeile au datoria doar să se supună bărbaţilor. Ştiu că este şocant şi nu tocmai uşor de sesizat ceea ce afirm, dar este adevărat. Isus (Iisus) ne-a învăţat să ne iubim unii pe alţii, pentru că numai prin aceasta putem fi consideraţi toţi, bărbaţi şi femei, ucenicii Săi. Acesta este principiul fundamental, este chiar sensul Creştinismului. Pavel a diminuat acest principiu foarte mult, aruncându-l oarecum într-o anumită umbră, prin aceea că l-a particularizat numai la relaţiile de familie, reducându-i, în felul acesta, valoarea de principiu primordial, al Creştinismului. Toată învăţătura Creştinismului ar putea fi redusă la această poruncă nouă, dată de Isus (Iisus). Pavel cere numai bărbaţilor să practice acest principiu, în relaţiile cu soţiile lor, şi nu cere tuturor Creştinilor să îl practice între ei, bărbaţi şi femei şi nu doar în relaţiile de familie, dar în toate relaţiile dintre fraţii şi surorile de credinţă, aşa cum a dorit Isus (Iisus). Taina fărădelegii constă în înţelegerea greşită a învăţăturilor lui Isus (Iisus) şi în introducerea unui principiu al autorităţii pe care Isus (Iisus) l-a stabilit doar între cel credincios şi Tatăl Ceresc. Apostolul Pavel este cel care a fundamentat, prin unele din învăţăturile lui, instituţiile bisericeşti, contrar învăţăturilor lui Isus (Iisus), care au fost anti-sistem. Creştinismul piere din lipsă de putere şi puterea îi este subminată de religia organizată, de Bisericile instituţionale, locale şi centrale. Reforma pe care o propun presupune întoarcerea la învăţăturile lui Isus (Iisus) şi nu doar la Biblie. Luther a propus o reformă limitată doar la întoarcerea la Biblie dar eu sunt convins că numai întoarcerea la Isus (Iisus), cel din Biblie şi mai ales cel din noi, va reda puterea Creştinismului.